From Blue Planet to Green Planet

Nu mai e un mister pentru nimeni: lumea noastra e in pericol
Nu stim cat mai avem.....dar nu trebuie sa ne culcam pe o ureche...pot fi si cateva sute de ani.

Repeziciunea cu care am reusit in ultimii ani sa poluam ma face sa cred ca acele sute, mii de ani, de care ne vorbesc oamenii de stiinta vor veni mult mai repede, si asta pentru ca OMUL , una dintre miile de specii de pe Pamant, se crede Regele lui..

Nu, nu suntem patronii Terrei, si nu avem dreptul sa ne purtam ca si cum resursele ei(toaaate resursele ei) ne apartin si vor dura la nesfarsit.

Fara sa va tzin o lectie eco, propun un mic pas.

Poate avem nevoie, pe Cartoon Network, din nou de aceste desene animate :


In copilaria unora dintre noi, Captain Planet ne-a invatat lectii pretioase:
cum ca exista dusmani ai Pamantului, ne-a invatat si sa nu aruncam ambalajul inghetzatei sau sticlele de plastic(nu stiam termenul de PET atunci) si pentru multi din noi, acele desene si-au pus amprenta pe o particica din creierul nostru. Subconstient, pana la maturitate am stiut ca trebuie sa ne iubim Planeta, sa o respectam, sa o pastram curata.
Treaba cu economia de resurse a venit mai tarziu, constient.

Daca macar o televiziune pentru copii ar incepe ca , pe langa Ben Ten, Robot Boy si eu stiu ce alte desene super violente si inutile, sa difuzeze si un tip de desen animat ca cel din copilaria noastra, macar am incerca sa ne educam generatia viitoare.

Eternii inadaptati

Ma intreb tot mai des ce se intampla cu inadaptatii care nu se sinucid.

Ce fac cei care nu isi pot gasi locul in societate? Unii merg la manastire/pe pustiu, unii pleaca la razboi, majoritatea sunt artisti(inadaptati prin definitie) si doar unii au noroc sa ajunga personaje in filme de Woody Allen sau Pedro Almodovar.

Lor le lipseste diplomatia; pentru impulsivitate si sentimentalism prefera sa piarda prietenii si pozitia sociala.

Daca e sa facem o mica istorie a inadaptatilor, reprezentanti sunt romanticii -germanii in primul rand, apoi francezii, si mai apoi al nostru Eminescu(am avut si noi unul! :) ) cu al sau Dionis - inadaptat social, el isi gaseste calea in visare.

De asemenea, generatia de la '98 din Spania (un fel de '48 de-al nostru) - care, gasindu'se intr'o criza coloniala, au asociat marele dezastru national cu criza personala. Amintim aici Pio Baroja - sensibil si agresiv, Valle-Inclan - cu boemia sa, mistici, individualisti, ajungand pana la anarhie - dintr'o puternica dorintza de dreptate sociala.

Mai tarziu - inadaptatii perioadei noastre interbelice - Nu uitam sa amintim de intelectualii lui Camil Petrescu : "Cata luciditate , atata constiinta , cata constiinta , atata pasiune si deci atata drama" cu totii am retzinut fraza asta la romana :)

Deja nu mai e nevoie sa amintim de simbolisti - creatori de cadre reci de oras de provincie, gri, cenusii - poetii decadenti si simbolisti ramanand niste inadaptati incercand sa evadeze acelor cadre.

Revenind la actualitate, indaptatii zilelor noastre sunt din ce in ce mai diferiti prin forma, dar nu si prin fond.
In perioada adolescentei - sunt orice numai "normali" nu : metalisti, punkeri, emo,etc etc etc
Pana si iubitorii curentului hippie sunt mari inadaptati - astfel cum lumea lor utopica nu va exista niciodata

Imagine there's no countries
It isn't hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people
Living life in peace...

Visul lui John Lennon nu se va indeplini "in timpul vietii noastre" - vorba lui Mircea Badea (si apropo, un alt mare inadaptat...mai actual, si mai vizibil), doar daca toti am imbratisa filozofia lui Jean-Jacques Rousseau si ne-am intoarce la salbaticie, am renunta la viata si constrangerile sociale, si am trai doar noi...si natura..apropo, ati vazut Avatar? :D

Va las cu forma mea de inadaptare; va las sa meditati impreuna cu un guru :) Si poate sa si invatati ceva de la el..