Da'mi lectia iertarii....

Mi'am propus ca trebuie sa iert,ca sa merg mai departe
Sa ma uit in trecut si sa iert toti oamenii care in trecut mi'au gresit

Ce se intampla daca nu pot ierta? Nu sunt indeajuns de matura? nu mi'a mai crescut sufletul de'atunci, de cand am fost aproape umilita...sau ..umilita? Cum va explicam in postul anterior...sufletul ramane la un moment de rascruce din viatza ta cand a suferit mult..el e mic,pricajit..si nu mai poate creste,nu mai poate evolua..poate el nu mai seamana cu tine fizic, in momentul actual

si daca nu exista un singur moment de rascruce ci exista mai multe....? Trebuie sa te intorci pentru fiecare in trecut, sa tii piept problemei, sa recunosti ca ai fost umilit, sau ca nu ai fost, dar trebuia sa stai si sa infunzi pana la capat ca sa invetzi din greseli......... sa'i ierti pe toti si sa te reintorci zambitoare?

atunci,da'ti'mi va rog un Zan care sa ma duca inapoi sa'mi arate momentele alea nasoale...sa ma revad in umilintza,sau cum fug de ea...sa ma privesc in toata splendoarea mea....sa iert....SA IERT....pt ca desi spunem ca iertam de fapt nu iertam asha cum trebuie....
si sa'mi revin aici, printre cei vii :D cu o atitudine complet noua......

Umilintza si iertare

Nu ma mai lupt cu depresia..ma lupt cu nemultumirea

Am aflat ca depresia apare atunci cand sufletului nu ii place ceea ce faci in viatza de zi cu zi

si daca viatza ne nemultumeste...ce e de facut?
Sufletul vrea altceva, spune ca asta nu e el, ceea ce face nu e pentru el
Insa cand esti cam prins in viatza si nu prea ai multe de spus ce e de facut?
M-as opri,as spune stop...dar nu se poate....
atatea constrangeri sociale...
si sufletul....care probabil a ramas la un moment de rascruce din viatza ta,cand a suferit,a fugit de umilintza, dar a ramas acolo plangand...
si noi ne continuam existenta...cu sufletul ala vechi, mic, necunoscut

Un principiu al religiilor orientale este acela al incercarii prin umilinta
De fapt viatza e un lung sir de umilintze..pentru ca noi refuzam sa intelegem ca trebuie sa o invatzam si pe asta si fugim de ea,suferim...alergam...Nu vrem,nu vrem umilintza
si ce'am rezolvat? alergam in viatza spre alta umilintza

acest sir nu se va opri daca nu ne acceptam greselile si daca nu ne oprim, ingenunghiatzi...umilitzi de altii mai puternici si, neaparat, iertandu'i
da, exact..alt principiu de baza,si nu numai oriental, ci existent in toate religiile si sistemele etice este iertarea
Sufletul va fi umilit, va ierta, si isi va continua drumul prin viatza......impacat

Odata impacat cu sine, sufletul va cauta sa faca bine celor din jur, sa produca placere nu atat lui cat si altora,deoarece el a invatzat lectia cea mai importanta, a suferintzei....ca pan' la urma...noi de'aia suferim, in aproape toate domeniile vietzii, suferim de frica sa nu fim umiliti
Daca sufletul nostru va cauta ca prin noi, sa faca bine altora, atunci e minunat....vom gasi bucurie in tot ceea ce facem zilnic, si in niciun caz, nu, in niciun caz...nu vom fi nemultumiti sau....depresivi

Fara vicii...

Azi e mai bine...
Azi e mai cald cred :D
Mi'a reaparut perspectiva sa ma las de fumat....si ce'am sa fac eu? In ce ma voi mai ascunde? cum voi socializa?
Fumand de 6 ani am ajuns sa'mi pierd adevarata identitate...poate nu doar fumatul ma reprezinta...dar who knows? eu n'as vrea sa ma las.......cum spunea o binecunoscuta melodie de pe plaiurile mioritice - Fara vicii am fi doar niste roboti -
Eu cred ca as fi si mai depresiva fara fumat....sau as incerca sa ma ascund in alt viciu -mancarea,alcoolul- ceva as gasi eu...si vai si'amar.....ca mult mai periculoase ar fi
Stiti ce spunea Pascal despre distractie? Spunea ca distractia e singurul lucru care ne consoleaza de mizeriile noastre.....Si viciile sunt tot o forma de distractie
Uitam de noi pentru 5 minute cat dureaza sa tragi dintr'o tzigara...
Dar intr-adevar...in continuarea acelor cuvinte Pascal spunea ca daca n'am avea distractia ne'am afla in acea plictiseala existentiala si am cauta un mijloc mai ferm de'a iesi din ea...dar.......

Pana una alta noi ne distram, uitam de noi, si mergem cu pasi repezi spre moarte

Zi-mi secretul fericirii

De ani de zile ma lupt cu depresia
Azi e bine,maine'i rau

Incepand cu clasa a 9a, cand am avut prima si cea mai groaznica depresie...nu mai incetez

An de an, in anotimpul rece, toate problemele nerezolvate(tot din cauza mea) se aduna si simt ca nu le mai fac fatza.

Anul acesta e si primul an in care nu mai stau acasa....
Incepand cu luna ianuarie, a inceput..
Orice aveam de reprosat persoanelor din jurul meu, mi'am reamintit
Viatza nu mai e simpla, afara nu mai e Soare, lumina calda
Ambitia a disparut de tot
Gandurile negre primeaza

Voi trece si de luna asta? Asta-i intrebarea

Eu nu m'as mai ridica din pat dimineata....si care'i solutia? tot in mine sta rezolvarea

Un om bun mi'a spus azi ca nu voi mai suferi daca voi incepe sa gandesc cu inima
Privind toate la rece, cerebral, viatza e destul de anapoda....dar incercand sa gandesti cu inima, lucrurile stau mult mai bine

Mie deocamdata nu'mi apare in perspectiva nicio scapare, decat o prelungire a agoniei

Vreau sa ies din starea asta imputita, dar nu pot....toate'mi par sfarsite



Voi incerca sa scriu maine dimineata! Dimineata toate par mai roz ; sper sa fie asa si pentru mine! Macar dimineata..