Crazy Bitch

Va promiteam ieri ca o sa va povestesc despre Maja Desnuda, de Vicente Blasco Ibáñez, un roman "de un lirism exceptional" ca sa vorbesc ca'n comentariile la romana pt bac :))
Ei bine, despre intreaga carte am hotarat sa vorbesc dupa ce o termin, in putinul meu timp, care se imparte intre servici si cursuri seara...
Acum as vrea sa punctez un motiv important al cartii, un monstru abject care urmareste constiintele unor femei, sau , si mai mult inca, ale unor barbati.
Gelozia, dragii mei, este unul din dusmanii de moarte ai fericirii, ai iubirii.
Sotia personajului principal al romanului, Josephina, desi iubita si adorata de bunul ei domn, un pictor care munceste zi si noapte, isi sacrifica arta lui, pentru a picta "comercial", facand tablouri la comanda pentru aristocrati si cardinali, numai ca scumpa lui sotie sa aibe tot ce'i pofteste inimioara, se aiba o viatza plina de lux.........Josephina ce face? se imbolnaveste pe zi ce trece, imbatraneste inainte de vreme, imbatranire cauzata de o profunda depresie care ii ucide si pe apropiatii ei....dupa ani de'a randul in care el i'a fost in continuare fidel, si i'a vorbit bland, desi ea se vestejea pe zi ce trece fizic si psihic....a aflat ca ea de fapt era geloasa....si nu neaparat pe modelele lui, frumoasele doamne ce'i calcau pragul atelierului, era geloasa chiar pe gandurile lui, pe idealurile lui de artist, ii ghicea gandurile si'i studia miscarile, din bucatzele si franturi de dialoguri ea a aflase ce banchete si orgii viseaza el,chiar daca numai strict pentru a le picta, ea nu putea suporta gandului ca sotul ei iubeste arta,frumosul, in timp ce doarme'n pat cu uratzenia. Era geloasa.
Dar gandindu'ne bine, chiar ea si gandurile ei au facut'o urata si vestejita cum e acum; cand s'au casatorit era in floarea tineretii, avea un corp perfect(asa cum o vedea pictorul) si Mariano Renovales, sotul ei, o vedea ca pe Maja lui Goya, celebrul tablou care infatiseaza o femeie intinsa pe pat, cu bratele ridicate, cu sanii departati si cu gratioasa ei talie subtire. In tinerete,Renovales dorise sa o picteze, dar sotia sa era prea plina de prejudecati ca sa accepte asha ceva.{Intr'adevar, a cedat o singura data, s'a lasat dusa de val, insa dupa ce a studiat tabloul bine, l'a sfasaiat intr'un acces de furie- furie care anticipeaza boala ei psihica de mai tarziu} Imbatranirea ei timpurie i se trage tocmai de la psihicul ei paranoic, depresiv; ea si'a imaginat atatea lucruri rele despre un om care o iubea ca pe ochii din cap, incat singura si'a facut rau.
Daca amandoi sunt nefericiti, e doar vina ei.

Si cand ma gandesc ca aceasta boala a geloziei era sa ma cuprinda si pe mine.
Si nu pe un lucru clar,palpabil, ci doar asha, ca pe Josephina, pe gandurile celui de langa mine. Zi si noapte imi faceam tot felul de idei: daca gandeste asha, daca se mai gandeste la....daca nu se mai gandeste la...si deja aveam fel si fel de scenarii inventate; incepusem sa ii spun lui si deja in cateva zile frumusetze de relatzie scartzaia groaznic. Pana nu am intzeles de la el ca trebuie sa incetez cu neincrederea(ca pana la urma, din neincredere in mine cred ca imi inchipuiam si ii ziceam atatea chestii neadevarate) daca vreau sa regasim motivul pentru care suntem impreuna(desi il stiam si simteam amandoi, dar eu il faceam sa moara incet) nu am terminat cu aberatiile.
Acum, dupa un an si ceva de la acel inceput de boala a mea :D, sunt vindecata pot spune, desi nu complet, pentru ca fondul meu, tot paranoic, din timp in timp isi aminteste inchipuirile trecute si constientul e strafulgerat de gandul: si daca el........apoi zambesc, imi revin repede si'mi amintesc ce om minunat am in viatza mea...
In conditiile de fatza va garantez, si imi garantez, ca orice gelozie nu isi are rostul.....