luni, 11 ianuarie 2010

Eternii inadaptati

Ma intreb tot mai des ce se intampla cu inadaptatii care nu se sinucid.

Ce fac cei care nu isi pot gasi locul in societate? Unii merg la manastire/pe pustiu, unii pleaca la razboi, majoritatea sunt artisti(inadaptati prin definitie) si doar unii au noroc sa ajunga personaje in filme de Woody Allen sau Pedro Almodovar.

Lor le lipseste diplomatia; pentru impulsivitate si sentimentalism prefera sa piarda prietenii si pozitia sociala.

Daca e sa facem o mica istorie a inadaptatilor, reprezentanti sunt romanticii -germanii in primul rand, apoi francezii, si mai apoi al nostru Eminescu(am avut si noi unul! :) ) cu al sau Dionis - inadaptat social, el isi gaseste calea in visare.

De asemenea, generatia de la '98 din Spania (un fel de '48 de-al nostru) - care, gasindu'se intr'o criza coloniala, au asociat marele dezastru national cu criza personala. Amintim aici Pio Baroja - sensibil si agresiv, Valle-Inclan - cu boemia sa, mistici, individualisti, ajungand pana la anarhie - dintr'o puternica dorintza de dreptate sociala.

Mai tarziu - inadaptatii perioadei noastre interbelice - Nu uitam sa amintim de intelectualii lui Camil Petrescu : "Cata luciditate , atata constiinta , cata constiinta , atata pasiune si deci atata drama" cu totii am retzinut fraza asta la romana :)

Deja nu mai e nevoie sa amintim de simbolisti - creatori de cadre reci de oras de provincie, gri, cenusii - poetii decadenti si simbolisti ramanand niste inadaptati incercand sa evadeze acelor cadre.

Revenind la actualitate, indaptatii zilelor noastre sunt din ce in ce mai diferiti prin forma, dar nu si prin fond.
In perioada adolescentei - sunt orice numai "normali" nu : metalisti, punkeri, emo,etc etc etc
Pana si iubitorii curentului hippie sunt mari inadaptati - astfel cum lumea lor utopica nu va exista niciodata
Imagine there's no countries
It isn't hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people
Living life in peace...

Visul lui John Lennon nu se va indeplini "in timpul vietii noastre" - vorba lui Mircea Badea (si apropo, un alt mare inadaptat...mai actual, si mai vizibil), doar daca toti am imbratisa filozofia lui Jean-Jacques Rousseau si ne-am intoarce la salbaticie, am renunta la viata si constrangerile sociale, si am trai doar noi...si natura..apropo, ati vazut Avatar? :D

Va las cu forma mea de inadaptare; va las sa meditati impreuna cu un guru :) Si poate sa si invatati ceva de la el..






2 comentarii:

greeneyes spunea...

eu n-am vazut aAvatar... nu ma tenteaza,nu-mi place genul :D incep sa ma cred o inadaptata cand aud ca 99,99% din cei pe care ii stiu au vazut/le-a placut filmul

ZooLander spunea...

eeee
Interesant subiect domnisoara :)
Ar fi multe de zis in legatura cu indaptatii, dar pt mine exista o mica diferenta intre indaptati falsi si cei incapabili de a se adapta.
Nu cred ca cei care merg la manastire/razboi/sau artistii sunt inadaptati. Ba dimpotriva. Ei stiu foarte bine carui grup apartin si nu mai vor sa se amestece.Vor un grup exclusivist :) Si-au gasit locul. Si totusi artistii (actori, sau de orice fel) trebuie sa fie originali pt a vinde, sau a se vinde.
Cat despre impulsivitate, si sentimentalism...le putem asocia, dar totusi sunt diferite. Un sentiment(si aici nu ma refer la pasiune) este complex,inalta si aduce pace; in schimb impusivitatea este legatura noastra cu "animalul", pe care nu trebuie sa-l lasam sa ne domine. Este normal sa fim sinceri si sa spunem ce gandim, dar pentru asta avem "cuvantul" care are doua taisuri si de multe ori, prin impulsivitate mai mult ciunteste, decat modeleaza.
Intr-adevar Camil Petrescu vorbeste mult despre intelectualii care nu-si gasesc locul in societatea frivola si superficiala, dar aceasta este o traire interioara, nu ceva exterior. Ei au viata sociala, prieteni si obligatii.
In schimb,cei ai zilelelor noastre sunt falsi si ceea ce fac este doar pt a iesi in evidenta, pt a soca pe celalati este pt exterior. Acestea sunt etape normale in descoperirea personalitatii,a eului, a individualitatii.
Din nefericire nu cred ca visul lui Lennon se va indeplini prea curand pt ca nivelul nostru de dezvoltare este inca departe de conceptia: Suntem oameni ai aceluiasi pamant, tarile sunt doar liniii desenate pe harti, viata este cel mai pretios dar "it's not ours to take or give" si religia ar trebui sa ne elibereze nu sa ne constranga.
Si acest film, Avatar este un fel de semnal de alarma pt o constientizare ca de-a lungul istoriei, mai mult am distrus civilizaii pe care nu le puteam intelege si le numeam "maimute", decat sa avem puterea sa recunoastem ca mai avem de invatat.