Nu ma mai lupt cu depresia..ma lupt cu nemultumirea
Am aflat ca depresia apare atunci cand sufletului nu ii place ceea ce faci in viatza de zi cu zi
si daca viatza ne nemultumeste...ce e de facut?
Sufletul vrea altceva, spune ca asta nu e el, ceea ce face nu e pentru el
Insa cand esti cam prins in viatza si nu prea ai multe de spus ce e de facut?
M-as opri,as spune stop...dar nu se poate....
atatea constrangeri sociale...
si sufletul....care probabil a ramas la un moment de rascruce din viatza ta,cand a suferit,a fugit de umilintza, dar a ramas acolo plangand...
si noi ne continuam existenta...cu sufletul ala vechi, mic, necunoscut
Un principiu al religiilor orientale este acela al incercarii prin umilinta
De fapt viatza e un lung sir de umilintze..pentru ca noi refuzam sa intelegem ca trebuie sa o invatzam si pe asta si fugim de ea,suferim...alergam...Nu vrem,nu vrem umilintza
si ce'am rezolvat? alergam in viatza spre alta umilintza
acest sir nu se va opri daca nu ne acceptam greselile si daca nu ne oprim, ingenunghiatzi...umilitzi de altii mai puternici si, neaparat, iertandu'i
da, exact..alt principiu de baza,si nu numai oriental, ci existent in toate religiile si sistemele etice este iertarea
Sufletul va fi umilit, va ierta, si isi va continua drumul prin viatza......impacat
Odata impacat cu sine, sufletul va cauta sa faca bine celor din jur, sa produca placere nu atat lui cat si altora,deoarece el a invatzat lectia cea mai importanta, a suferintzei....ca pan' la urma...noi de'aia suferim, in aproape toate domeniile vietzii, suferim de frica sa nu fim umiliti
Daca sufletul nostru va cauta ca prin noi, sa faca bine altora, atunci e minunat....vom gasi bucurie in tot ceea ce facem zilnic, si in niciun caz, nu, in niciun caz...nu vom fi nemultumiti sau....depresivi
6 comentarii:
postul asta este adanc.
la ce inveti tu de te-a dus cu gandul la chestii asa de profunde? :d
la management strategic :)))
chiar are cineva scris la semnatura "nefericirea umana provine din a nu accepta realitatea asa cum este... Buddha"
ce frumos scrii! chiar ai talent. Filozoafa trebuia sa te faci..da-l incolo de management :)
sunt de acord cu green. foarte profunda scrierea de azi.... ASE-ul e de vina :)).
Trebe sa recunoastem ca Buddha a fost foarte intelept ;)
Da, e extrem de greu sa iertam! Nu-mi dau seama de ce?! Ok, cineva ne-a suparat, ne-a ranit, ne-am certat sau nu din cauza a ceea ce ne-a facut, dar oare merita sa ne incapatanam sa pastram ganduri de suparare, ciuda, ura, ranchiuna fata de cineva?! Daca acea persoana nu mai e pe langa noi, foarte bine sa fie sanatoasa, dar noi de ce continuam sa o facem parte din viata noastra chiar daca nu mai e nevoie, prin acele ganduri?! Daca inca avem legatura cu persoana respectiva, poate trebuie sa avem diferite relatii in fiecare zi, facem ceea ce e nevoie dar cu un zambet fals si ne obligam sufletul sa joace teatru zi de zi. Practic prin asta acea persoana exercita un control asupra noastra.
Sufletul… unde e, ce inseamna, oare unii nu-l au, l-au pierdut sau nu l-au avut deloc? Pentru unii atat de nesemnificativ , pentru altii esenta fiintei lor.
E greu sa ai sufletul obosit.
Ar fi bine sa invatam sa iertam! Ar insemna sa ne liberam de greutatile imaginare care ne trag in jos in mocirla, sa fim mai presus de sentimente meschine, sa invingem ura, sa le radem in fata cu sufletul impacat celor care ne-au ranit cu satisfactie crezand ca ne vor infrange.
Sa poti ierta este un semn de superioritate sufleteasca. Nu sint multi cei care pot spune cu mana pe inima ca sint in stare sa ierte cu adevarat.
Sa poti spune cuiva “te iert” sau macar in sinea ta sa poti spune ca ai iertat pe cineva este un moment inegalabil de eliberare si inaltare sufleteasca.
As vrea sa pot sa fac asta cu toate persoanele care m-au nedreptit/ranit/jignit/suparat de-a lungul anilor… cu unii am reusit si ma bucur, in cazul altora inca mai “lucrez”.
Trimiteți un comentariu