joi, 22 ianuarie 2009

Da'mi lectia iertarii....

Mi'am propus ca trebuie sa iert,ca sa merg mai departe
Sa ma uit in trecut si sa iert toti oamenii care in trecut mi'au gresit

Ce se intampla daca nu pot ierta? Nu sunt indeajuns de matura? nu mi'a mai crescut sufletul de'atunci, de cand am fost aproape umilita...sau ..umilita? Cum va explicam in postul anterior...sufletul ramane la un moment de rascruce din viatza ta cand a suferit mult..el e mic,pricajit..si nu mai poate creste,nu mai poate evolua..poate el nu mai seamana cu tine fizic, in momentul actual

si daca nu exista un singur moment de rascruce ci exista mai multe....? Trebuie sa te intorci pentru fiecare in trecut, sa tii piept problemei, sa recunosti ca ai fost umilit, sau ca nu ai fost, dar trebuia sa stai si sa infunzi pana la capat ca sa invetzi din greseli......... sa'i ierti pe toti si sa te reintorci zambitoare?

atunci,da'ti'mi va rog un Zan care sa ma duca inapoi sa'mi arate momentele alea nasoale...sa ma revad in umilintza,sau cum fug de ea...sa ma privesc in toata splendoarea mea....sa iert....SA IERT....pt ca desi spunem ca iertam de fapt nu iertam asha cum trebuie....
si sa'mi revin aici, printre cei vii :D cu o atitudine complet noua......

Un comentariu:

Anonim spunea...

iertarea din tot sufletul duce la impacare cu sine...si apoi la uitare, timpul trece...
Cu toate ca nici timpul nu le vindeca pe toate. cum se zice, chiar daca ai scos un cui, tot ramane gaura din perete.